„Uite vine iepuraşul”

„Uite vine iepuraşul”

Ce este mai frumos, decât un copil fericit!

       În cadrul Proiectului "Tradiţii şi obiceiuri populare româneşti" având ca temă „Uite vine iepuraşul”, preşcolarii de la Grădinița Școlii Gimnaziale “Carol I”, din cartierul Nicolae Bălcescu îndrumaţi de prof. înv. preșc. Lăcrămioara Amăzăroaie au venit la  prietenii lor de la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Roman, coordonați de profesorii Ionel Bogdan Gherzum și Elena Moraru.

      Elevii au prezentat un program de cântece şi poezii închinat Învierii Domnului, apoi au colorat împreuna cu cei mici scene din povestirea „Paşte cu iepurilă”. I-au servit cu ouă de ciocolată, dulciuri, le-au dăruit cartea „Paşte cu iepurilă” şi un set de coş cu minge de baschet.

     În semn de mulțumire, din colecta de haine și bani pe care au organizat-o la clasă, preşcolarii au dăruit haine, pizza, smochine, curmale prietenilor lor mai mari. A fost o întâlnire de neuitat!

     Ce e mai frumos decât un copil fericit ? Ce e mai plăcut decât râsul unei fetiţe bucuroase când are ceva ce îşi doreşte ? Dar ce face un copil fericit? E simplu. O copilărie fericită! E uşor să pretinzi că totul e bine şi să te bucuri de viaţă, dar e mult mai greu să culegi roadele unei copilării frumoase.

     După părerea mea niciodată nu vom putea şti când începe sau când se termină anii copilăriei. Copilăria stă la baza fiecăruia dintre noi. E paradisul în care totul e posibil, putem face orice. Orice ! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de toate tainele existenţei noastre.

      Dar lucrurile nu sunt mereu aşa cum am vrea noi să fie.. Sunt mulţi copii în lume care nu s-au bucurat niciodată de clipe cu adevărat fericite. Niciodată nu au avut şansa de a gusta din plăcerea de a fi copil, de a râde.

    Sunt copii mici, orfani. Copii care te înduioşează doar uitându-se la tine. Poţi citi în ochii lor tristeţe, dezamăgire. Dar dincolo de toate părţile proaste, undeva  acolo încă pâlpâie strălucirea dulce, lină  a unei speranţe. Un locuşor în inima lor în care va rămâne mereu gândul că ar putea fi mai bine.

      Un copil ce va rămâne marcat pentru totdeauna. Absolut nimeni şi nimic nu poate înlocui dragostea părintească. E trist... şi totuşi inevitabil . Dar cum am putea oare să alinăm durerea acelor copilaşi... Sperând că lumea în care trăim cu toţii să fie mai puţin rea, gândindu-se mai întâi la consecinţe.. Ar fi atât de multe de schimbat! Lucruri care ar duce la o copilărie mai frumoasă. La o viaţă fără grija zilei de mâine...

          Nu vreau să mai fie....  Copii fără copilărie !